Biserica rupestră Corbii de piatră din satul Corbi, este un lăcaş încrustat în piatra muntelui, ca o peşteră. Se pare că aici, la Corbii de piatră, aşa se numea locul acesta înainte, în vatra voievodală a Corvineştilor, a fost primul schit de maici din Tara Românească. Dincolo de Râul Doamnei se află peretele vertical din stâncă în care se mai găseşte încă biserica rupestră, apoi sunt acolo altarele acelea ciudate, cu trepte săpate in piatră, cu găuri şi jgheaburi. Dincolo de peretele vertical din piatră sunt ruinele cetăţii lui Dromichetes despre care se spune că ascundea bogăţii imense. La 50 m de biserica din piatra exista o curte abisală, adâncă, din altă lume, o curte ca decorul unui film despre sfârşitul sau despre începutul lumii, curtea mamei Uţa. Mama Uţa s-a născut chiar aici, în casa asta albastră, şi casa a fost albastră de când ea era copil – asta a fost acum şaptezeci şi ceva de ani. Dar e neschimbată casa, şi prispa asta, zice mama Uţa, la fel era şi atunci, ci apa din fundul curţii tot aşa curgea pe jgheabul cela, şi tot aşa se auzea după ploaie. Un pârâiaş străbate curtea pe lângă casă, coborând de la cascadă şi o scobitură gigantică în stâncă, un fel de căuş de piatră se află acolo, servindu-i acestei femei drept gard, stânci uriaşe prăbuşite în timpuri imemoriale zac împrăştiate pretutindeni, de sus de tot cade firul acela de apă, spulberându-se în mii de cioburi translucide.